CONTROLUL SOCIAL
realizat de:Ciobanu Cristina,Samoila Alexandra, Onea Laurentiu
Am putea spune ca, initial, teoriile
despre controlul social au fost dezvoltate ca raspunsuri la interogatiile
filosofilor secolului XVII privind posibilitatea convietuirii oamenilor, a
desfasurarii vietii sociale în conditiile în care oamenii au atitudini egoiste
unii fata de altii, sunt, asa cum sustinea Hobbes : "Homo, homini,
lupus". Mai târziu, E. Durkheim a efectuat o analiza a moralitatii ca
actiune " a societatii în interiorul nostru", ca fapt social rezultat
din interiorizarea normelor. K. Marx indica constrângerea exercitata de
institutii (mai ales de stat), ca factori de control social.
Controlul social
nu este doar cel formal : de aceea , legea reprezintă numai unul dintre
mecanismele de control social prin care se asigura conformarea indivizilor la
reguli şi norme instituţionalizate, dar şi
evitarea sau sancţionarea manifestărilor deviante. Se poate vorbii de
aceea de un control social stimulativ, pozitiv (recompense, stimulente –
materiale /morale), cât şi de unul coercitiv şi negativ( tabuuri, interducţii,
sancţiuni/pedepse).
Szczepanski sublinia faptul ca fiecare grup,
colectivitate, societate dezvolta o serie de masuri, sugestii, modalitati de
convingere, sisteme de persuasiune si presiune, interdictii, constrângeri,
sanctiuni sisteme si modalitati de manifestare a recunostintei, acordare de
premii, distinctii prin care conduc comportamentul indivizilor si grupului spre
modele acceptate de valori si de actionare spre realizarea conformismului
membrilor. Acest sistem îl vom numi sistemul
controlului social.
Sociologul
polonez, mai sus amintit, a sesizat ca nu toate comportamentele si actiunile
indivizilor sunt supuse în aceeasi masura controlului social. Fiecare om detine
o anumita sfera particulara, are dreptul la o anumita zona "privata",
care limiteaza controlul social, care poate fi mai mare sau mai mica, în
functie de :
a) tipul de societate (autoritara sau
democrata, traditionalista sau moderna etc.),
b) coeziunea
grupului (cu cât aceasta este mai mare, cu atât controlul social ese mai
puternic),
c) caracterul
institutiilor din care individizii fac parte (într-o organizatie paramilitara,
controlul social este extrem),
d) pozitia indivizilor în grup (în comparatie
cu un om de rând, de exemplu, presedintele tarii este supus la un control
social mult mai mare).
Principala
caracteristică a controlului social este constângerea. Aceasta se
manifestă prin presiuni exterioare impuse de normele sociale explicite, cât şi
prin presiuni interiorizate de individ în cursul procesului de socializare. Cu
toate acestea, controlul social are şi o funcţie stimulativă, încurajând
conformitatea membrilor cu modelele de conduită şi acţiune socialmente
dezirabile. Controlul social apare ca o influenţă permanentă, resimţită la
nivelul inconştientului, exercitată de presiunile normative ale tradiţiilor şi
obiceiurilor.
R.E. Park si E. W. Burgess, în lucrarea
"Inroduction to the Science of Sociology" (1921) distingeau existenta
a trei modalitati sau forme de exercitare a controlului social în societate :
- formele spontane, elementare de
control social (de exemplu, adaptarea individului spontana, la comportamentul
unei multimi sub presiunea ei) ;
- opinia publica (ce joaca rolul de
autoritate sociala neinstitutionalizata) ;
- institutiile si reglementarile
juridice (care functioneaza ca autoritati imperative institutionalizate) .
Allan V.
Horowitz remarca faptul ca în functie de
diferite norme utilizate de catre diferitele subculturi, definitiile deviantei
nu implica în mod obligatoriu consensul normativ. Homosexualitatea, de pilda,
sustine sociologul american, poate fi, pe rând, considerata ca indiciu
alimoralitatii, al bolii sau al unui stil libertin de viata. Variatele stiluri
si forme de control social sunt încorporate în relatii sociale concrete si
corespund contextelor sociale în care opereaza (Horowitz).
În opinia lui Sorin M. Radulescu,
principalele criterii de clasificare
a formelor de control social sunt :
a) dupa instantele din care emana,
controlul social exercitat de institutii cu caracter statal (tribunale,
închisori, spitale de psihiatrie etc.), de diferite grupuri sociale(familie ,
scoala , grupuri de vecinatate, asociatii, organizatii etc.) sau de catre anumiti
indivizi ce au o anumita autoritate în grup (capul familiei, preotul, seful
ierarhic etc.) ;
b) dupa modul în care este exercitat
controlul social, este organizat formal, realizat de institutii specializate si
spontan (informal), realizat prin traditii, obiceiuri, prin opinia publica etc.
;
c) dupa directia actiunii exercitate,
controlul social poate fi direct (explicit), îmbracând forma aprobarilor,
amenintarilor, sanctiunilor etc. si indirect (implicit), realizându-se prin
zvonuri, sugestii, manipularea prin intermediul propagandei sau publictatii
etc.;
d)dupa mijloacele utilizate : controlul
social stimulativ (pozitiv), efectuat prin intermediul aprobarilor,
recompenselor, indicatiilor, sugestiilor etc. si controlul social coercitiv
(negativ) prin tabuu-ri, sanctiuni punitive, interdictii etc.;
e) dupa mecanismele de reglare
normativa la care apeleaza, controlul
social are caracter psihosocial (sugestia, convingerea, persuasiunea,
manipularea etc.), caracter social propriu-zis (institutii sau organisme cu
caracter statal, juridic, politic, adminstrativ etc.) si cultural (obiceiuri,
moravuri, conventii, traditii etc.)
f) dupa metodele (tipurile de
sanctiuni) adoptate în rapot cu conduitele deviante, putem vorbi despre
controlul social penal (pedepsele), compensator (plata unor daune), conciliator
(negocieri, întelegeri mutuale) si terapeutic (resocializare).
In concluzie din datele mai sus prezentate deducem ca controlul social este cel care reglementeaza, orienteaza, modifica sau influenteaza comportamentele indivizilor în societati, în vederea conformarii lor la sistemul valoric-normativ si mentinerii echilibrului societatii ca sistem.
siteografie:http://www.scritube.com/sociologie/CONTROLUL-SOCIAL-SI-DEVIANTA13428.php
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu